Acceleratorul de particule salvat de un dihor: cum a fost posibil, ce s-a întâmplat cu animalul

de: Gabriel Peneș
28 07. 2023

Deși pare greu de imaginat, un accelerator de particule, deci o tehnologie de sute de milioane de dolari, a fost salvat de un dihor. Întâmplarea este cât de poate de reală și a avut loc în 1971, la US National Accelerator Laboratory, denumit acum Fermilab.

Acceleratorul de particule salvat de un dihor

Cu decenii în urmă, mentenanța unui laborator nu avea reguli așa de stricte ca azi. Așa se face că, în 1971, cercetătorii de la US National Accelerator Laboratory s-au văzut puși în fața unei probleme inedite, căreia au fost nevoiți să-i găsească o soluție la fel de inedită.

În luna februarie a acelui an, laboratorul abia primise un accelerator de particule nou-nouț, Main Ring, o bijuterie tehnologică a acelor vremuri și abia așteptau să-l testeze.

Echipamentul avea o valoare de 250 de milioane de dolari și consta într-un tub lung de 6,4 kilometri de-a lungul căruia erau amplasați 1.014 magneți foarte puternici care, sperau fizicienii, urmau să accelereze protonii până la energii de 200 de miliarde de volți. Perspectiva științifică era absolut fascinantă.

Dar spre sfârșitul lui aprilie, lucrurile nu mai arătau atât de roz. La șase zile după ce ultimul magnet fusese instalat, doi dintre ei au fost găsiți căzuți pe pământ.

Deja, era o muncă în plus și alt timp pierdut, mai ales că fiecare magnet avea o lungime de aproximativ 7 metri și cântărea 12,5 tone. Au fost înlocuiți, dar problema s-a repetat  iar și iar și iar. În total, a fost nevoie de înlocuirea a circa 350 de magneți, conform sciencealert.com.

Într-un târziu, cercetătorii și-au dat seama că problema fusese cauzată de o contaminare a tubului acceleratorului, din cauză că mici așchii de metal fuseseră lăsate în el când fusese fabricat.

Felicia, femela de dihor ce a salvat, în 1971, acceleratorul de particule de la actualul Fermilab

Cum a fost posibil, ce s-a întâmplat cu animalul

Dar tubul avea diametrul unei mingi de tenis de câmp, așa că problema devenea gravă. Cum să curețe tubul de resturile de metal respective?

Până la urmă, fizicianul Ryuji Yamada a propus ca un magnet de mult mai mici dimensiuni, firește, să fie tras prin tub, urmând să „culeagă” metalul buclucaș. Dar cum să ajungi cu magnetul până în acele zone îndepărtate ale tubului?

Soluția inedită a venit de la fizicianul britanic Robert Sheldon: apelarea la un dihor.

„În zona Yorkshire, de unde provenea Sheldon, vânătorii se foloseau adesea de dihori. Aceștia sunt animale asemănătoare cu nevăstuicile care abia așteaptă să intre prin tuneluri în urmărirea iepurilor.

Un dihor nu ezită să intre într-un tub de metal chir dacă asta implică o călătorie lungă în necunoscut. Mai mult, era un fel de soluție ecologică la problema tehnică, iar toată lumea a fost încântată de propunere”, și-a amintit omul de știință Frank Beck, în 2016, despre întâmplarea cu pricina.

Wally Pelczarski, cel care proiectase acceleratorul, a contactat o fermă de animale din Gaylord, Minnesota și a cerut cel mai mic dihor pe care proprietarii fermei îl aveau. În schimbul a doar 35 de dolari, aceștia au trimis-o pe Felicia, o femelă de doar 38 de centimetri lungime. perfectă pentru a intra în interiorul tubului.

Felicia a fost „dotată” cu scutec pentru a preveni defecarea în tub și cu un ham de piele la capătul căruia era atașată o coardă solidă. După o scurtă perioadă de antrenamente, femela de dihor a fost trimisă în importanta misiune. Ea urma să „măture” practic o porțiune de 100 de metri din tunel – cu magnetul atașat de ea – unde se aflau așchiile de metal

Felicia s-a achitat admirabil de sarcina primită și a fost recompensată cu o găină, ficat, capete de pește și carne de hamburgeri.

De fapt, totul a mers atât de bine încât Felicia a rămas la laborator, fiind iubită de toți cei care lucrau acolo și executând alte câteva misiuni asemănătoare până când inginerul Hans Kautzky a venit cu o altă soluție, ce presupunea folosirea aerului comprimat.

Astfel, micul dihor a fost „pensionat” și, din păcate, a murit curând după aceea, în mai 1972, de la un abces ce s-a spart în zona tractului intestinal. Dar pentru cei de la actualul Fermilab, Felicia a rămas o eroină: dihorul care a salvat acceleratorul de particule.